”De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”
Nu știm dacă a fost scris, vreodată, ceva mai frumos despre dragoste decât acest fragment, din Epistola I către Corinteni, a Sfântului Apostol Pavel. Probabil că nu. Și asta pentru că, deși toate scrierile despre dragoste sunt frumoase, nu toate sunt adevărate.
De aceea, de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, am îndrăznit să comparăm buchetele noastre de flori cu o epistolă de dragoste. O epistolă frumoasă, ca cea a Sfântului Pavel, pentru că e o epistolă adevărată – florile sunt, întotdeauna, sincere. Florile nu mint, niciodată. Chiar și atunci când oamenii încearcă să le folosească greșit, florile rămân pure, minunate, perfecte. Ele șoptesc ceea ce nu îndrăznim să spunem, cântă ceea ce abia așteptăm să mărturisim. Ba chiar țipă, uneori, ceea ce cineva nu vrea să audă. Și de multe ori tac, atunci când tăcerea spune mai mult decât cuvintele.
Florile sunt o scrisoare frumoasă de dragoste pentru că ele nu îl fac mai frumos doar pe cel care le primește, ci și pe cel care le oferă. Nu sunt multe cadouri care să înnobileze, așa cum o fac florile. Florile sunt mai romantice decât cel mai frumos volum de poezie de dragoste, pentru că sunt vii, sunt calde. Dar sunt și mai înțelepte decât orice carte, pentru că au înțelepciunea naturii.
Buchet cu orhidee Wanda
Coșuleț aniversar
Florile… Florile spun ”La mulți ani!”, sau ”te iubesc!”, sau ”mi-e dor de tine!”, sau ”îți urez sănătate”, sau ”mi-e greu fără tine…”. Florile spun ”îmi pare rău” la fel de simplu ca atunci când spun ”sunt fericit!”. Florile vorbesc în toate limbile pământului, știu toate dialectele și nu fac niciodată greșeli gramaticale. Florile se nasc oratori perfecți.
Da… florile sunt o frmoasă epistolă de dragoste. Vă rugăm s-o citiți pe floria.ro și s-o dați mai departe.
