Era toamnă. Nu știm dacă ploua, dacă era soare, dacă sufla vântul sau nu. Ce știm este că sigur aveai emoții – era prima ta zi importantă, din ”carieră”. Încă nu știai ce e acela un examen, nici nu înțelegeai ce e acela un test sau o lucrare de control, dar auzisei că la școală e frumos, însă greu. Așa că te pregătisei cum ai știut tu mai bine – ai întrebat în stânga și în dreapta cum e doamna învățătoare, ai fost cu mama la cumpărături, ai probat uniforma, ai tras adânc în piept mirosul paginilor noi ale caietelor, ai ascuțit creioanele și ți-ai încărcat stiloul. Erai pregătit, ca un mic soldățel, gata să câștige jocul ăsta serios, ”de-a școala”.
Drumul până acolo, dis de dimineață, a semănat puțin cu cel spre grădiniță, doar că ceva-ceva era, totuși, diferit. Poate chiar tu. Aveai mai multe întrebări, mai multe așteptări, poate și mai multe griji. Da! Asta era – începusei să crești. Uniforma era prima care o demonstra.
Când ai ajuns în curtea școlii, sute de copii așteptau, grupuri, grupuri, ”începutul”. Unii, mai mari, se cunoșteau între ei, erau prieteni, alții aveau doar un părinte sau un bunic, de mână – semănau cu tine, erau cam la fel de mici și cam la fel de încurcați în rolul ăsta nou.
Părea că nu se întâmplă nimic, doar zumzetul general creștea din ce în ce mai mult, cu cât se umplea curtea și cu cât creștea agitația. Dintr-o dată, însă, s-a auzit sunetul pe care aveai să-l iubești și să-l urăști cel mai mult, în anii de școală – CLOPOȚELUL.
Mama te-a dus la clasa ta – un grup de omuleți sfioși, adunați în jurul ”doamnei”. Ai schimbat câteva priviri și ți-ai dat imediat seama cine îți va fi prieten, cine îți va fura pachetul, cine îți va mâzgâli caietele, dar și cine te va ajuta la teme, când vei avea nevoie. Treceai de la bucurie la teamă, cu fiecare schimbare care apărea în peisaj. Totul era, însă, bine, pentru că în tot acest timp, ea a continuat să te țină de mână, să-ți explice ce nu înțelegeai și să te sfătuiască. Din când în când, îți aranja uniforma sau părul, parcă vând să se asigure că vei ieși bine în poză (dacă îți va face, cumva, cineva una).
Au trecut mulți ani de atunci. Acum, probabil, ți-ai dus deja, la rândul tău, copilul la școală. Sau îți imaginezi cum vei face asta, la timpul potrivit. Dar, oricât de mare ai fi, oricât de mulți ani de școală ai avea, știi că nu vei uita niciodată prima zi de școală. Și, mai ales, nu vei uita grija și dragostea mamei tale, în prima zi de școală. Așa cum nici ea nu va uita niciodată.
Pe 14 semptembrie, în prima zi de școală, adu-i aminte cât de mult a însemnat pentru tine că te-a ținut de mână, că ți-a dat curaj și încredere, că te-a ajutat să devii ”om mare”! Trimite-i un buchet de flori din colecția ”Back to school”.
Aranjament ”Început de școală”
Aranjament floral pentru profesori
